Lectia iertarii…

aburi_de_luminaM-am ridicat ca un abur, timpul petrecut pe Pământ părea că se terminase pentru mine.

Mi-am vazut așa zisul trup, cel care mă purtase prin această aventură duală a vieții și a morții, binelui și răului, a întunericului și luminii, suferinței și bucuriei. Deși știam că e doar o iluzie, i-am mulțumit pentru că m-a purtat în el și m-a ajutat să văd dincolo de suferința sa.

Cei pe care îi lăsam în urmă sufereau din pricina plecării mele, le vedeam lacrimile și îi mângâiam deși ei nu știau că vântul stârnit din senin sunt eu. Eram cu ei atunci când mă strigau, când ploaia le spăla durerea eu eram acolo, eram ploaia. Dar gata, iată, lumina mă așteaptă, vă las cu bine, și vă mulțumesc pentru clipele frumoase petrecute împreună, îți multumesc mama pentru iubirea ta. Am pășit în tunelul de lumină ce mă duce înapoi acasă, simt că acolo undeva este casa mea, un dor nebun mă face să înaintez, și cu fiecare pas lumina devine tot mai puternică.

Călătoria spre acea lumina e drumul către casă, știu că acolo mă așteaptă iubirea, cea pe care am uitat-o în joaca mea cu timpul, însă, odată ajunsă în iubire îmi amintesc ceea ce mi-am propus, așa că decid să mă întorc iar și iar până când voi fi din nou iubire, și nici o parte din mine nu va mai fi în întuneric. Doar așa sunt întreg. Iertarea mă va face să îmi amintesc cine sunt, trebuie să învăț lecția iertării. Și îmi spun că de data asta o voi învăța și voi aduce adevărul în joc, în ceea ce oamenii numesc viață…

[ fragmente din cartea “Fiul Tacerii” de Adriana Popescu ]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s