” A fost un gând ce l-am avut, un gând de rătăcire,
n-a fost nimic decât era o simplă amăgire.
Tu râzi și spui: înc-un ciudat a apărut în lume,
Însă eu știu c-am fost lăsat să calc pe a lor urme.
Când suferința n-o mai vrei, si chinul te doboară,
Eu mâna îți întind, de vrei o cale mai ușoară.
Nu pregeta să mă urmezi,
Și nu privi în urmă,
Dă-mi voie să îți amintesc
Că ești născut din stele
Și calea să ți-o netezesc
Să poți zbura spre ele… “
[ fragmente din cartea “Fiul Tacerii” de Adriana Popescu ]
Fiul Tacerii 